Nu ai crezut
că poţi învinge doar atunci
când renunţând la orice armă,
vei lupta cu propria imagine
pentru eliberarea ta.
Nu te vei mai putea privi
în oglinzile care să te arate
slab sau trufaş,
neînfricat sau laş,
după dorinţă…

Ţi s-a mai spus,
dar nu ai crezut…
În ţara fără de oglinzi,
„care îţi va mai fi chipul?”,
te vei întreba atunci
încă o dată, şi vei afla,
dacă vei lăsa răspunsul
să vină de la sine…
Ce vei avea de pierdut,
când căutarea va fi
singura realitate posibilă?
Care este drumul,
se-ntreabă cel care merge
fără să ştie, pe singurul drum,
pe care poate s-ajungă?…
Unde să ajungă,
dacă el este deja acolo,
chiar dacă nu poate încă să ştie
că este câştigătorul?
Ce competiţie este mai de temut
decât aceea în care tu
eşti singurul concurent îndârjit?
Dar cum mai poţi lupta
când adversarul poartă,
drept amuletă,
doar chipul tău?
„Alungă toate speranţele”, ţi s-a spus,
pentru a putea să speri cu adevărat!
Dar, spune-mi, la ce mai este bună speranţa
pentru cel care are deja totul?
Sau cunoaşterea drumului de întoarcere,
pentru cel care a ajuns?…

No creíste
que podrías vencer
cuando, renunciando a las armas,
lucharas contra tu propia imagen
por tu liberación.
Nunca podrás mirarte
a los espejos que te muestran
débil o altivo,
impávido o cobarde,
según tus deseos...

Te lo dijeron
pero no lo creíste...
En el país sin espejos,
«¿cuál será tu rostro?»,
te preguntarás entonces
una vez más, y lo sabrás
si quieres dejar que la respuesta
llegue por sí sola...
¿Qué tienes que perder
si la búsqueda es
la única realidad posible?
¿Cuál es el camino?
se pregunta el que marcha
sin saberlo por el único camino
por donde puede llegar.
¿Llegar adónde?
si él ya está allí
aunque no pueda saber aún
que ha ganado.
¿Hay alguna competición más temible
que aquella en que tú
eres el único y obstinado participante?
¿Pero cómo se puede luchar
cuando el adversario lleva
como amuleto
solo tu rostro?
«Pierde toda esperanza», te dijeron
para que pudieses esperar de verdad.
Pero, dime, ¿de qué le sirve la esperanza
al que lo tiene ya todo?
¿O saber el camino de vuelta
al que ya ha llegado?