Viaţa, nesupusă legilor omeneşti,
imperfecţiuni adăpostite-n cuvinte,
incapabile să trăiască fantasticul
joc al anotimpului necunoscut...
O, fiule, nu ţi-am spus niciodată
că timpul este vrăjitorul temut,
doar pentru cel care-şi uită obârşia,
ţara de taină, inima, viaţa, fiinţa,
pentru cel ce se zbate în plasa întinsă
cu măiestrie şi farmec oriunde în jur
şi priveşte cu ochi tulburaţi peisajul
îmbietor al grădinilor plăsmuite de el,
vede ceea ce vremelnicul stăpânitor
i-aduce cu bună ştiinţă înaintea ochilor,
şi-ascultă ceea ce poate auzi urechea
aflată sub vraja sunetelor modelate
cu dibăcia celui ce ştie să mânuiască
secundele, orele, anii şi erele,
putere umbrită doar de neputinţa
păstrării unui singur şi tainic moment,
în care poţi trăi pe deplin libertatea,
când puterea îl părăseşte dintr-odată
pe mai marele vrăjitorilor lumii de vis
şi ai putea să te trezeşti, ca prin minune...

La vida, no sometida a las leyes humanas,
imperfecciones resguardadas en palabras,
incapaces de vivir el fantástico
juego de la estación desconocida…
Oh, hijo, nunca te he dicho
que el tiempo es el ogro que teme
solo quien olvida sus orígenes,
el país del misterio, el corazón, la vida, el ser,
quien forcejea dentro de la red tendida
con destreza y encanto a su alrededor
y mira con ojos turbios el paisaje
seductor de los jardines creados por él,
ve lo que el efímero soberano
le pone a conciencia delante de los ojos
y oye lo que puede oír el oído
sometido al hechizo de sonidos modelados
con la habilidad del que sabe manejar
los segundos, las horas, los años y las eras,
facultad a la que solo hace sombra la impotencia
para conservar un único y misterioso momento
en el que vivir plenamente la libertad,
cuando el poder abandona de pronto
al más grande de los brujos del sueño,
y despertarse como por milagro.